(o reflecție sinceră pentru tehnicienele care pun unghii zi de zi)

Dacă pui unghii cu gel de ani buni, probabil că ai trăit deja acest moment:
știi să lucrezi, ai cliente, ai trecut prin cursuri, ai investit în produse —
și totuși, la început de an, nu îți este foarte clar ce urmează.

Nu știi exact:

• dacă să mai crești prețurile
• dacă să investești într-un curs nou
• dacă să rămâi pe cont propriu
• sau dacă să schimbi ceva în modul în care lucrezi

Și poate, undeva în spate, apare întrebarea:

„Care e planul meu pe 2026?”

Dacă nu ai un răspuns clar, nu înseamnă că e ceva în neregulă cu tine.
Înseamnă că ești într-o etapă normală. 🌱

Apropó, tu ți-ai facut autoevaluarea, ca să știi la ce nivel profesional te prezinți în fața clientelor tale? Dacă nu, îți recomandăm să citești articolul de aici.

Maria pune unghii cu gel. Și nu are totul clar.

Maria pune unghii cu gel de ani buni.
Lucrează corect, are cliente fidele, știe ce face la masă.

În fiecare dimineață își pregătește masa de lucru:

• geluri
• baze
• pile
• freză
• lampă
• aspirator

Ziua trece între programări, culori, reparații, discuții cu clientele.
Seara, când închide ușa, rămâne cu gândurile ei.

Maria muncește.
Dar nu mai e sigură încotro merge.

La ce se uită Maria, când își ia telefonul în mână 📱

În pauza dintre cliente, sau seara, Maria deschide Instagramul.

Și vede:

– o tehniciană ca ea, plecată într-o excursie exotică 🌴
– alta care tocmai și-a cumpărat o mașină nouă 🚗
– cineva care a deschis un salon și a pus cheia în ușă 🗝️
– cineva care colaborează cu un brand de produse 💼
– cineva care pare că face doar ședințe foto, postări perfecte, story-uri zilnic 📸
(și Maria se întreabă, fără răutate: „oare când mai lucrează?”)

Toate arată bine.
Toate par să știe exact ce fac.

Și, inevitabil, apare gândul:

„Eu de ce nu sunt acolo?”

Presiunea nu vine din lipsa muncii, ci din comparație

Maria nu stă degeaba.
Lucrează zilnic.
Are programări.
Are responsabilități.

Dar când se compară cu ce vede, apare presiunea:

• să accelereze
• să decidă mai repede
• să facă „următorul pas”

Chiar dacă nu știe încă care este acel pas.

Această presiune este una dintre cele mai obositoare.
Pentru că vine din exterior, dar se instalează în interior.

A merge mai departe nu înseamnă să copiezi drumul altcuiva

Maria începe să înțeleagă un lucru important:
faptul că altele sunt într-un anumit punct nu înseamnă că ea e în urmă.

Fiecare dintre acele exemple:

• are alt context
• alt moment de viață
• alte resurse
• alte compromisuri

Drumul cuiva nu este un deadline pentru tine.

Pentru Maria, mersul mai departe nu înseamnă:

• să își ia o vacanță doar pentru că „așa se face”
• să își deschidă un salon înainte să fie pregătită
• să colaboreze cu un brand doar ca să bifeze ceva

Înseamnă să facă pașii care au sens pentru ea.

Claritatea nu vine din scroll, ci din muncă atentă

Maria observă că răspunsurile nu apar când se compară.
Apar când:

• își analizează zilele
• vede ce servicii o obosesc cel mai mult
• ce produse îi consumă timp și bani
• ce cliente îi dau energie și care o epuizează

Claritatea nu vine dintr-o postare perfectă.
Vine din realitatea de la masă.

Planul pentru 2026 începe mai simplu decât crezi (dar nu mai superficial)

Pentru Maria, planul pentru 2026 nu începe cu o decizie mare.
Nu începe cu „schimb tot”.
Nu începe cu „de mâine sunt altcineva”.

Începe cu claritate operațională.

Adică cu acele lucruri care îi influențează direct munca de zi cu zi, chiar dacă nu apar în postări sau planuri ambițioase.

Pentru Maria, planul arată mai degrabă ca un set de repere, nu ca o strategie rigidă:

– Ce fel de zile vreau să am la masa de lucru?
– Cât de obosită vreau să fiu la final de săptămână?
– Ce tip de muncă vreau să repet în fiecare zi?

Aceste întrebări sunt mai importante decât:
„Unde vreau să ajung peste 3 ani?”

Un plan suficient de bun este unul care se poate susține

Maria înțelege că un plan bun nu este cel mai ambițios,
ci cel care poate fi dus în mod repetat, fără să o ardă pe interior.

Așa că începe să gândească altfel:

– nu cât de mult muncește
– ci cât de coerent muncește

– nu câte cliente are
– ci cât timp și energie îi cere fiecare serviciu

– nu ce mai poate adăuga
– ci ce ar trebui să scoată

Acesta este un plan matur.
Pentru că pleacă din realitatea zilnică, nu din proiecții ideale.

Planul pentru 2026 nu este despre control total, ci despre direcție

Maria acceptă un adevăr greu, dar eliberator:
nu va putea controla piața, cererea sau ce fac altele.

Ce poate controla este:
– ritmul ei
– costurile ei
– modul în care își organizează munca

Planul ei nu spune:
„În 2026 voi face X.”

Spune mai degrabă:

„În 2026 vreau să lucrez într-un mod care să mă țină pe linia de plutire și să-mi lase loc de creștere.”

Este o diferență subtilă, dar esențială.

Simplitatea nu înseamnă lipsă de ambiție

Planul Mariei pare simplu doar la suprafață.

În realitate, este rezultatul unei maturizări:

– știe ce nu mai vrea
– știe ce o costă prea mult
– știe ce nu mai merită energia ei

Asta nu este lipsă de ambiție.
Este ambitia recalibrată.

Una care nu mai cere sacrificii permanente,
ci continuitate sănătoasă.

De aici începe, de fapt, 2026

Pentru Maria, planul pentru 2026 nu este încă „scris pe hârtie”.

Dar este deja prezent:
– în felul în care își privește zilele
– în deciziile mici pe care le ia
– în limitele pe care începe să le pună

Și acesta este un început suficient de solid.

Despre spațiul de manevră

Maria nu are nevoie de presiune.
Are nevoie de spațiu.

Spațiu să:

• testeze
• ajusteze
• continue fără panică

Nu toate deciziile trebuie luate acum.
Unele se cer doar lăsate să dospească.

Concluzie

Dacă pui unghii cu gel și te uiți în jur
simțind că altele par „mai departe”,
nu înseamnă că tu ești pe loc.

Înseamnă că drumul tău arată diferit.

Nu trebuie să ai totul clar
ca să mergi mai departe.

Uneori, să continui — conștient și calm — este suficient. 💜